Mă deschid în scris scriind
Mă uit, privesc|
Privind respir adânc
Și dăruiesc
O parte din mine
Unui popor ce îl iubesc.

Oameni demni ce ei cândva
Au adus lumina și au așteptat
Și sperat
Și suspinat schimbarea
Vremuri nevorbite i-au trecut și noi
Cei tineri, nici nu știm
Nici în filme, cărți nu știm.
Găsim sprijin
De unde nu ne așteptam vreodată
Un bunic, o mamă-un tată
Iată
Că răgazul lor a luat sfârșit
În sfârșit!
Căci ne-au chemat și am venit
Prin ei
Și tot pe umerii lor noi clădim
O nouă viață pe care o simțim
Construim
Pe ruinele Pământului
Sămânța ce va încolți
În sulfetul fiecărui om
Ce știe că lumina este lege.

Mulțumesc oamenilor dinaintea
Și de după mine
Cât și celor ce dificilul rol și l-au jucat
Și-abandonat
Căci ceasul a sunat în libertate,
Unitate și fraternitate.
Iubiți-vă corpul frații mei
Căci vă scriu nu de departe
Minunate realități aparte
Ce în parte pot fi experimentate
De toate sufletele răsfirate
Pe acest meleag, Pământ.
Ia-mi te rog tu vorba și trimite-o-n vânt
Pastreaz-o-n gând
Și fii iubire, sănătate și gândire.

Te iubesc pe tine omule etern
Cel care simți sufletul de animal
Pur și inocent
Și simți a-l proteja
Și învăța
Ce tu deja ai căutat atâtea generații
Onorate de prezența spiritului iubitor
Mângâietor și iertător.

Inspirată din cuvintele celor ce și-au deschis inima în fața mea în ultimele 3 zile, dedicată în special generațiilor '50-'60.